concurstitulescu.ro

In urma ratificarii Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si a Protocoalelor Aditionale din anul 1977, statul roman si-a asumat obligatia de a face cunoscute prevederile acestor documente internationale care alcatuiesc Dreptul International Umanitar si care consacra drepturile militarilor raniti, prizonierilor si populatiei civile pe timp de conflict armat.

Dreptul international umanitar alcatuieste o parte importanta a dreptului international public si cuprinde acele reguli care, in timp de conflict armat, sunt destinate sa protejeze persoanele care nu iau sau nu mai iau parte la ostilitati si sa limiteze mijloacele si metodele de razboi folosite.

Mai exact, ceea ce se intelege prin drept international umanitar aplicabil in conflictele armate este ansamblul de reguli internationale, izvorate din tratate sau cutuma, care sunt special destinate rezolvarii problemelor de natura umanitara rezultate direct dintr-un conflict armat, fie de natura internationala, fie de natura neinternationala; din ratiuni umanitare, aceste reguli restrang dreptul partilor la conflict de a utiliza mijloace si metode de razboi la libera lor alegere si protejeaza persoanele si bunurile afectate sau care ar putea fi afectate de conflict.

Dreptul international umanitar (DIU) – cunoscut si sub denumirea de drept al conflictelor armate sau drept al razboiului – are doua ramuri separate:

Cu toate acestea, aceste ramuri ale DIU nu sunt complet separate, deoarece efectul unora dintre regulile dreptului de la Haga este de a proteja victimele conflictului, in timp ce efectul unora dintre regulile dreptului de la Geneva este de a limita actiunile pe care beligerantii le pot intreprinde pe durata ostilitatilor. Odata cu adoptarea Protocoalelor Aditionale din 1977, care imbina ambele ramuri ale DIU, aceasta distinctie a pastrat doar o valoare istorica si didactica.